Pancreatita este un diagnostic relativ comun la caini si este diagnosticat din ce in ce mai des la pisici.
– Pancreatita acuta se refera la inflamatia pancreasului cu un debut brusc fara modificari morfologice pe termen lung.
– Pancreatita cronica este o boala inflamatorie continua caracterizata prin modificari morfologice ireversibile (fibroza si atrofie) si poate duce la afectarea permanenta a functiei pancreatice.

Mecanismul fundamental al bolii în pancreatita este autodigestia tesutului pancreatic de catre enzimele digestive care sunt activate prematur in celulele acinare pancreatice.
Pancreatita poate avea efecte sistemice severe deoarece enzimele proteolitice activate pot circula si pot provoca leziuni la distanta de pancreas.
In cazul multor pacienti cu pancreatita, cauza determinanta pentru dezvoltarea bolii nu poate fi identificata cu exactitate. Unii factori de risc sunt bine cunoscuti, dar nu neaparat bine intelesi:
– Obstructia ductului;
– Hrana cu un continut ridicat de grasimi;;
– Trauma fizica (ex. o trauma abdominala grava, manevre agresive in cadrul unor interventii chirurgicale);
– Hipercalcemia;
– Ischemie /hipoxie (e.g., dilatatie si torsiune gastrica etc);
– Diverse medicamente si toxice (e.g., organofosfati, azathioprine, L-asparaginase, tetraciclina, bromura de potasiu);
– Infectii / infestatii (e.g., Toxoplasmoza, peritonita infectioasa felina etc)
La pisici, pancreatita insoteste in mod obisuit colangita / colangiohepatita si boala inflamatorie intestinalã (IBD). La caini, se considera ca pancreatita este mai frecventa la animalele obeze.

Istoric si semne clinice:

Cainii cu pancreatita acuta sunt de obicei prezentati la medic din cauza apatiei, anorexiei si varsaturilor. Boala acuta severa poate fi asociata cu soc si colaps, in timp ce alte cazuri pot avea un istoric de semne mai putin dramatice care se extind pe cateva saptamani. Semnele de durere pot fi provocate de palparea abdominala.
Cele mai multe animale afectate sunt usor pana la moderat deshidratate si febrile. Complicatii sistemice mai putin frecvente ale pancreatitei, care pot fi evidente in examinarea fizica, includ icterul, distresul respirator, tulburarile de coagulare si aritmiile cardiace. In timp ce pacientii de orice varsta pot dezvolta pancreatita, animalele afectate sunt, de obicei, de varsta medie sau mai inaintata si, uneori, obezi, iar aparitia semnelor poate sa fi urmat ingestia unei cantitati mari de alimente grase. Boala poate sa nu fie aparenta clinic.
Majoritatea pisicilor cu boala pancreatica severa prezinta o istorie de letargie si anorexie. Semnele clinice majore ale pancreatitei acute la caini si oameni, varsaturi si dureri abdominale au fost raportate la numai 35% si, respectiv, 25% la pisicile cu pancreatita severa. Au fost, de asemenea, raportate hipotermie, dispnee, diaree si ataxie. Pancreatita cronica usoara poate fi subclinica sau poate provoca anorexie si pierderea in greutate.

Diagnostic imagistic:

Radiografiile abdominale – pot include cresterea opacitãtii tesuturilor moi în compartimentul abdominal cranian drept; pierderea detaliilor viscerale datoritã efuziunii abdominale; modelul de gaz static în duodenul proximal; un unghi extins între antrumul piloric si duodenul proximal.
Imaginile radiografice toracice pot dezvãlui efuze pleurale usoare sau complicatii pulmonare mai severe.
Ecografie abdominala- regiuni neomogene, solide sau leziuni chistice ale masei pancreatice sugereazã abcesul pancreatic; poate fi o masã pancreaticã sau ecogenicitate modificatã (hipoecogenitate) în zona pancreasului; poate prezenta efuziune peritonealã si obstructie biliarã extrahepaticã

Analize de laborator

-Hemoleucograma – la câini deseori aratã hemoconcentratie, leucocitozã cu indice Arneth la stânga (neutrofile mature, imbatranite) si neutrofile toxice; pisicile pot prezenta neutrofilia (30%) si anemia neregenerativã (26%)
-Biochimie sericã – animalele adesea prezintã azotemie prerenalã; transaminazele hepatice si fosfataza alcalina sunt adesea ridicate din cauza ischemiei hepatice sau a expunerii la toxinele pancreatice; hiperbilirubinemia este mai frecventã la pisici si se datoreazã leziunilor hepatocelulare si obstructiei biliare intra / extrahepatice; hiperglicemia este observatã la câini si pisici cu pancreatitã necrozanta din cauza hiperglucagonemiei; pisicile cu pancreatitã supurativã pot fi hipoglicemice; hipercolesterolemia si hipertrigliceridemia sunt frecvente.
-Analiza urinii – nu sunt moficari notabile.
-Amilaza serica si activitatea lipazei sunt markeri serologici nespecifici – pot avea valori crescute la caini, dar nu sunt specifici; cresc, de asemenea, in boli hepatice, renale sau neoplazice in absenta pancreatitei; dexametazona poate creste concentratia lipazei serice la caine; lipaza poate fi normalã sau crescuta la pisica.
-Imunoreactivitatea lipazei pancreaticã (PLI) este un marker serologic sensibil si specific al inflamatiei pancreatice la caine (cPL) si pisica (fPL).
Pe scurt, PLI si ecografia pancreatica au cea mai mare sensibilitate pentru un diagnostic antemortem de pancreatita canina / felina.

Tratament

La pacientii grav afectati, acest lucru poate fi foarte dificil. In continuare vom prezenta cele mai importante puncte de atins in terapia pacreatitei:
-Indepartarea agentilor cauzatori identificati;
-Analgezia
-Terapie intravenoasa cu fluide cristaloide, insotita de monitorizarea electrolitilor si a statusului acido-bazic in cazurile severe;
-Administrare de insulina in cazul diabeticilor;
-Transfuzie cu plasma sanguina sau sange integral in cazul pacientilor cu pancreatita severa;
-Stoparea vomei;
-Oferirea apei dupa stoparea vomei si daca pacientul o tolereaza, se va incepe si hranirea enterala cu o dieta saraca in grasimi si usor digestibila. In cazul pisicilor este posibil sa existe necesitatea montarii unei sonde de hranire. Cercetarile recente contrazic logica traditionala de a restrictioma hranirea pacientului pentru a ii da “timp de odihna” pancreasului, oricum, atat hranirea parenterala cat si cea enterala au fost bine tolerate de pacientii cu pancreatita. Exista dovezi ale faptului ca hranirea enterala este superioara celei parenterale. Administrarea per os a hranei ar trebui restrictionata doar in cazul pacientilor cu voma incoercibila si asta pentru o perioada cat mai scurta posibil.
– Antibioterapia: in antiteza cu situatia intalnita in medicina umana, cainii si pisicile cu pancreatita rar dezvolata complicatii de ordin infectios si se pare ca antibioterapia are un beneficiu minim.

Prognostic

Pancreatita este imprevizibila si prognosticul variaza foarte mult in functie de severitate; astfel, este dificil sã se dea un prognostic chiar si atunci cand diagnosticul este stabilit definitiv. Manifestarile care pun in pericol viata si care insotesc pancreatita fulminanta acuta sunt de obicei urmate de deces, in ciuda mãsurilor de sustinere, dar exista si sansa de a se recupera pe deplin in urma unui episod sever. In alte cazuri, pancreatita relativ usoara persista in ciuda tuturor terapiilor si fie pacientul moare de o acutizare severa a bolii, fie este eutanasiat din cauza lipsei de recuperare sau a costurilor mari pe termen lung. Toti pacienti care s-au recuperate dupa un episod de pancreatita trebuie sa evite alimentele cu continut ridicat de grãsimi in alimentatie pentru toata viata.