De la inceput trebuie sa stabilim faptul ca toate comportamentele ce vor fi enumerate in cele ce urmeaza pot fi datorate stresului, dar si unor patologii concurente, sau destul de frecvent, unei asocieri intre cei doi factori. Aceasta fiind spusa, subliniez faptul ca cel mai sanatos pentru pisica dumneavoastra este consultul realizat de medicul veterinar, ori de cate ori obsevati ceva nou sau neobisnuit in comportamentul felinei.
Raspunsul la stres se afla sub influenta a numerosi factori, de la genetica animalului, tipologia caracterului, experiente deja traite de felina dumneavoastra. Astfel ca doua pisici, supuse aceluiasi tip de stres, in aceleasi conditii, pot reactiona diferit. In prima faza se declanseaza o cascada de mecanisme neuro-hormonale care produc o serie de schimbari fiziologice la nivelul organismului: dilatarea pupilelor, cresterea pulsului, a tensiunii si a frecventei respiratorii, dar si modificari metabolice, de la cresteri ale glicemiei pana la modificarea formulei leucocitare. Toate acestea, de cele mai multe ori nu sunt observate de proprietar.
La o pisica supusa unui stres acut, se pot observa cu usurinta:
* dilatarea pupilelor;
* urechile sunt lasate pe spate;
* mustatile sunt orientate spre inapoi;
* postura corpului este caracteristica: capul este tinut mai jos decat linia corpului, la fel si coada, se observa o incodarea generalizata si curbarea trunchiului, posibil chiar cu evidentierea partii laterale a corpului si cu blana zbarlita (pisica incearca sa para mai mare);
* pisica scoate sunete diverse, de la mieunat amenintator, la marait sau scuipat, care in general este indreptat spre pericolul pe care ea l-a identificat;
* pisica va avea un comportament de evadare, va incerca sa plece din situatia respectiva si sa se adaposteasca intr-un loc in care se simte in siguranta;
* in situatiile in care pentru animal stresul ajunge la cote maxime, acesta poate urina/ defeca/ vida glandele perianale;
* daca se incearca abordarea felinei in aceasta situatie, cel mai probabil aceasta va ataca.
Semnele descrise mai sus sunt usor de observat, si nu pun o problema din acest punct de vedere. Adevarata provocare este reprezentata de a recunoaste semnele unui stres cronic, mai ales atunci cand avem o felina care in mod normal are un temperament mai retras.
In continuare vom enumera cateva dintre cele mai frecvente manifestari ale pisicii care trece printr-un stres cronic, fapt care poate fi daunator pentru sanatatea acesteia:
* stropirea cu urina (in special atunci cand este facuta de animale sterilizate);
* urinarea si defecarea in locuri nepermise;
* mieunatul excesiv si vocalizari neobisnuite (la felinele care nu sunt in mod normal „vorbarete”);
* animalul este mai retras, prefera sa stea ascuns, este chiar letargic;
* modificari ale apetitului (de la lipsa, scadere sau chiar cresterea exagerata a apetitului in unele situatii);
* agresivitatea cu membrii ai familiei: umani sau animali;
* toaletarea excesiva – pana la caderea parului sau crearea de leziuni prin lins (automutilare);
* lipsa toaletarii;
* solicita atentia proprietarului mai mult decat in mod normal;
* neliniste, animalul pare ca nu isi gaseste locul;
* modificari ale functiei digestive: constipatie, scaune diareice sau chiar voma.

Vreau sa mai subliniez inca o data importanta prezentarii la medicul curant si realizarea unei consultatii generale precum si a altor investigatii, acolo unde medicul decide ca se impun, deoarece semnele enumerate mai sus pot fi datorate si unei lungi liste de boli. Diagnosticul de anxietate/ stres se pune de catre medicul veterinar in urma consultului si acesta va poate oferi cele mai bune solutii pentru animalutul dumneavoastra.
In urmatorul articol va vom prezenta cateva trucuri pentru a va face viata mai usoara, pentru a invata si cateva lucruri despre cum putem manageria stresul la pisica.