Ce Sunt Capusele?
Desi, tendinta generala este aceea de a considera capusele ca fiind insecte, in realitate, ele sunt arahnide, la fel ca si scorpionii, paianjenii si acarienii.
Toate capusele au cate patru perechi de picioare (in total, 8 picioare) atunci cand ajung la stadiul de adult si nu au antene. In comparatie cu capusele, insectele
adulte au trei perechi de picioare (6 picioare) si o pereche de antene. Capusele sunt paraziti care se hranesc cu sangele animalelor-gazde pe care le paraziteaza,
fie ca este vorba de un animal sau de om.
„Capusele sunt purtatoare redutabile de boli.”
Capusele sunt purtatoare si transmitatoare redutabile de boli, deoarece ele se ataseaza ferm atunci cand sug sange, se hranesc lent si pot trece neobservate pentru
o perioada lunga de timp atunci cand se hranesc si raman „nemiscate”. Capuselor le trebuie cateva zile pentru a-si lua o masa completa sau pentru a finaliza
hranirea.
Care Este Ciclul Biologic Al Capusei?
Capusele prezinta 4 stadii distincte de viata:
1. Ou
2. Larva cu sase picioare
3. Nimfa cu opt picioare
4. Adult
Femelele depun intre 3000 si 6000 de ou pe sol. Capusele adulte pornesc in cautarea animalelor-gazde si dupa ce se indoapa cu sange, rapid se imperecheaza.
Capusele de sex mascul, de regula, mor la scurt timp dupa imperecherea cu una sau mai multe femele, dar exista situatii in care ei continua sa traiasca timp de
cateva luni. Femelele mor la scurt timp dupa depunerea oualor in locurile protejate si ascunse de pe sol. Pentru parcurgerea intregului ciclu biologic sunt
necesare de la 2 luni pana la 3 ani, in functie de specia de capuse si regiunea in care traiesc.
Dupa eclozionarea oualor, larvele minuscule (uneori, numite si „semintele de capuse”) vor trebui sa se hranesca pe o gazda specifica fiecarei specii de capuse
pentru a continua ciclul biologic. Larveleveterinar vets 4 all pets capuse caini boli ciclu biologic de capuse au o trasatura distinctiva care le deosebeste de
stadiile urmatoare (nimfa si adult), respectiv, acestea poseda numai 6 picioare in loc de 8. Larvele se dezvolta (sufera „naparliri” succesive) devenind nimfe de
dimensiuni mai mari. Nimfele se hranesc tot pe o gazda (un animal vertebrat) si, mai apoi, naparlesc devenind capuse adulte, de dimensiuni si mai mari. Capusele
adulte, atat de sex femel, cat si de sex mascul se hranesc si se imperecheaza pe gazda; dupa imperechere, femelele cad pe sol pentru a-si depune ouale, astfel
continuand ciclul biologic. Durata medie a fiecarui stadiu de viata este de aproximativ 8-12 luni. O singura masa de sange este „servita” in timpul fiecaruia
dintre stadii. In cazul capuselor ixodide, timpul alocat parcurgerii complete a intregului ciclu biologic poate varia de la cel putin 1 an in regiunile tropicale
la 3 sau chiar mai multi ani in regiunile temperate, unde anumite stadii pot intra intr-o diapauza prelungita pana cand gazdele sunt din nou prezente.
Multe dintre capusele tari supravietuiesc timp de cateva luni fara a se hrani in conditii favorabile de mediu. Cele mai multe capuse ixodide si-au pastrat
preferintele pentru anumite specii de mamifere si pasari. Spre exemplu, capusele din genul Amblyomma sunt cel mai frecvent intalnite infestand reptilele.
Cum Se Poate Infesta Cainele Meu Cu Capuse?
Capusele asteapta animalele-gazde pe varfurile ierburilor si a tufisurilor; in mod obisnuit, ele nu seveterinar vets 4 all pets capusa capuse urechi caine
parazitat boli gasesc pe arbori. Atunci cand planta este atinsa de un animal sau de o persoana aflata in trecere, rapid, capusa se desprinde de pe vegetatie si se
catara pe gazda. Capusele nu pot decat sa misune sau sa „paseasca” incet-incet; ele nu pot sari sau zbura. Capusele poseda un aparat senzorial numit organul lui
Haller. Aceasta „structura” este sensibila la miros, caldura si umiditate. Aceasta este modalitatea in care capusele isi localizeaza sursa de hrana. Unele specii
de capuse vor misuna cativa metri pentru a-si ajunge gazda. Capusele pot fi active si in zilele de iarna, daca temperaturile solului sunt de peste 7 grade Celsius.
Care Sunt Tipurile De Capuse?
Capusele sunt membre ale increngaturii Arthropoda. Subincrengatura Chelicerata include clasa Arachnida, care la randul ei cuprinde cateva subclase. Subclasa Acari
cuprinde capusele.
Exista doua grupuri sau doua familii principale de capuse, uneori denumite capuse „tari” (Ixodidae) si „moi” (Argasidae). Capusele tari, cum ar fi capusa comuna a
cainelui, au un scut dur, chiar inapoia pieselor bucale (uneori, denumite incorect „cap”); capusele tari care nu s-au hranit sunt de forma unei seminte plate.
Capusele moi nu sunt „dotate” cu scutul dur si au forma unei stafide. Capusele moi prefera sa se hraneasca pe pasari si lilieci si sunt rareori intalnite pe caini
sau pisici. Cele mai raspandite specii de capuse in Europa sunt:
Europa de Nord
Dermacentor reticulatus
Dermacentor marginatus
Haemoaphysialis concinna
Hyalinella punctata
Ixodes canisuga
Ixodes hexagonus
Ixodes ricinus
Europa de Sud
Boophilus annulatus
Dermacentor marginatus
Haemoaphysialis leachi
Haemaphysalis parva
H. punctata
Hyalomma anatolicum anatolicum
Hyalomma marginatum marginatum
Ixodes canisuga
Ixodes hexagonus
Ixodes ricinus
Rhipicephalus bursa
Rhipicephalus sanguineus
Rhipicephalus turanicus
Exista date potrivit carora atat capusele ixodide, cat si cele argaside au existat inca din Paleozoicul tarziu si pana in Mezozoicul timpuriu. Formele precedente
au evoluat ca si paraziti externi obligatorii ai reptilelor cu piele neteda (fara scuturi, platose, etc.) in timpul Paleozoicului tarziu. Capusele sunt paraziti
externi hematofagi (care se hranesc cu sange) ai mamiferelor, pasarilor si reptilelor din intreaga lume. In prezent, sunt cunoscute si descrise aproximativ 850 de
specii de capuse in intreaga lume.
Atat capusele ixodide, cat si cele argaside sunt vectori importanti de microorganisme patogene
vets 4 all pets veterinar capusa adulta boli (cauzatoare de boli) la om si animale. Familia Ixodidae este de departe cea mai mare familie de capuse cu implicatii
deosebite, atat medicale, cat si economice si cuprinde 13 genuri si aproximativ 650 de specii. Capusele transmit cea mai larga varietate de agenti patogeni decat
orisice alt artropod hematofag, incluzand bacterii, ricketsii, protozoare si virusuri.
„Desi, in lume, exista peste 850 de specii de capuse si in Europa, predomina aproximativ 20 din acestea, numai cateva specii de capuse, e probabil sa le gasiti pe
cainele vostru.”
Desi, in lume, exista peste 850 de specii de capuse si in Europa, predomina aproximativ 20 din acestea, numai cateva specii de capuse e probabil sa le gasiti pe
cainele vostru. Acestea pot fi reprezentate de:
– Capusa comuna sau bob de ricin
– Capusa de mlastina
– Capusa cafenie a cainelui
In anumite regiuni, pot fi intalnite si alte specii de capuse. Intrebati-va medicul veterinar daca aveti nevoie de informatii suplimentare despre o anumita specie.
Capusa comuna sau capusa bob de ricin (Ixodes ricinus)
Capusa comuna este una dintre speciile de capuse care pot fi depistate pe corpul cainilor nostri, putand fi intalnita in Europa si nordul Africii. Traieste in
paduri, campurile necultivate si in zonele populate de tufisuri. In Romania, aceasta specie de capuse este activa in principal in lunile martie-iunie si august-
noiembrie. Ciclul biologic complet se extinde pe o perioada de 1-6 ani, in medie 2-3 ani. Femelele se hranesc timp de 6-13 zile inainte de a se detasa de pe
animalul-gazda si dupa ce si-au incheiat hranirea pot atinge de 200 de ori dimensiunea initiala. Dupa detasarea de pe animalul-gazda (oi, vite, caini, caprioare,
om, cai, etc.), femela va depune cateva mii de oua, dupa care moare. Hranirea pe animalele-gazde provoaca paralizia de capuse. Daca capusele adulte isi aleg ca si
gazde mamiferele mari si mijlocii, larvele si nimfele de capuse se hranesc cu predilectie pe animalele mici, cum ar fi iepurii, rozatoarele, pasarile, reptilele si
liliecii. Capusa comuna este incriminata pentru transmiterea boreliozei (boala Lyme) la caini si la om si a febrei Q si encefalitei transmise de capuse la om.
Capusele adulte au intre 2,5-3,5 mm in lungime, iar femelele adulte, dupa hranire, pot ajunge la 11 mm in lungime, in medie.
Capusa de mlastina (Dermacentor reticulatus)
Capusa de mlastina traieste pe pajisti, in padurile mixte de foioase si pasuni din Europa si Africa Centrala. In principal, este activa in lunile martie-iunie si
august-noiembrie. Capusele adulte se hranesc pe caini, oi, vaci, porci, cai si om. La caine este implicata in transmiterea Babesiei canis (babesioza canina), iar
la om, capusele infectate sunt responsabile pentru transmiterea encefalitei rusesti sezoniere (primavara-vara) si a febrei hemoragice de Omsk.
„La caine, aceasta capusa este implicata in transmiterea Babesiei canis, agentul cauzal al babesiozei canine.”
Capusele adulte au circa 4-5 mm in lungime, iar dupa hranire, femelele pot atinge pana la 1-1,2 cm in lungime.
Capusa maronie a cainelui (Rhipicephalus sanguineus)
Capusa maronie a cainelui (cunoscuta si sub denumirea de capusa de canisa) este intalnita aproape in toate regiunile tarii si poate fi implicata in transmiterea
erlichiozei, babesiozei, boreliozei (boala Lyme), hemobartonelozei, febrei Q, febrei patate a Muntilor Stancosi si nu numai. Aceasta capusa se hraneste pe caini si
rareori, musca oamenii. Spre deosebire de alte specii de capuse, ciclul sau biologic ii permite sa supravietuiasca si sa se dezvolte in casa. De fapt, capusa
maronie a cainelui este singura specie de capuse care-si poate duce la bun sfarsit intregul sau ciclu biologic in totalitate in mediul interior. Capusele maronii
ale cainelui se gasesc in principal in canise, adaposturi, pensiuni canine sau in caminele cu caini, unde pot fi depistate ascunzandu-se in crapaturi, in spatele
radiatoarelor sau caloriferelor, sub carpete si obiectele de mobilier si chiar pe draperii si pereti.
„Aceasta capusa este tropicala la origine, astfel ca nu supravietuieste in mediul exterior, in timpul iernilor lungi si geroase.”
Capusa adulta este de culoare maron-rosiatica si are circa 3-5 milimetri in lungime si, de regula, pentru a se hrani se ataseaza de pielea din jurul urechilor si
intre degetele cainelui. Dupa hranire, o capusa de sex femel poate ajunge la dimensiunea de circa 11-13 mm in lungime. Dupa ce-a supt sange pe saturate, capusa se
detaseaza de pe caine si incepe sa misune in cautarea unei ascunzatori unde va depune pana la 3000 de oua. Aceasta capusa este tropicala la origine, astfel ca nu
supravietuieste in mediul exterior, in timpul iernilor lungi si geroase.
Cum Poate Fi Prevenita Infestatia Cu Capuse?
In comert, sunt disponibile numeroase tipuri diferite de produse de preventie. Unele necesita mai putin efort din partea proprietarului in comparatie cu altele. De
asemenea, unele produse pot fi achizitionate fara reteta si prescriptie, in timp ce altele sunt disponibile numai in centrele medical veterinare. Exista produse de
preventie cu o eficienta lunara, care, in general, sunt aplicate pe pielea din regiunea cefei animalutului de companie si reprezinta o metoda comoda de preventie
si tratament contra acestor paraziti externi. In timpul intrevederilor voastre cu medicul veterinar, acesta din urma va va face anumite recomandari specifice, in
functie de specia companionului dvs., mediul si regiunea in care acesta traieste, cu scopul de a reduce la minim posibilitatea de infestare si imbolnavire a mult
indragitului vostru tovaras necuvantator.
Ce-Ar Trebui Sa Fac Daca Descopar O Capuse Pe Mine Sau Pe Cainele Meu?
Pentru a prinde si imobiliza capusa, folositi pensele boante (fara varfuri ascutite) sau manusile de unica folosinta. Daca v-a trebui sa va folositi de degete
pentru a manipula capusa, folositi un servetel sau o bucata de prosop de hartie. Agentii infectiosi pot fi contractati pe la nivelul mucoaselor sau a micilor
leziuni sau brese de pe piele doar prin manipularea capuselor infectate.veterinar vets 4 all pets capusa extragere caini om Tinand cont de acest lucru, o atentie
deosebita trebuie avuta de catre persoanele care realizeaza „decapusarea” (detasarea capuselor) animalutelor de companie infestate, deoarece capusele care
paraziteaza cainii si alte animale domestice sunt purtatoare de agenti infectiosi ai bolii Lyme, anaplasmozei, erlichiozei si a altor boli care pot atenta la
sanatatea omului.
„Agentii infectiosi pot fi contractati pe la nivelul mucoaselor sau a micilor leziuni sau brese ale pielii, doar prin simpla manipulare a capuselor infectate.”
Prindeti capusa cat mai aproape cu putinta de suprafata pielii. Astfel, reduceti posibilitatea ca aparatul bucal sau incorect spus, capul capusei sa se detaseze de
corpul acesteia in timpul indepartarii de pe corpul animalutului. Extrageti capusa cu o miscare de tractiune sustinuta si uniforma. Nu rasuciti sau smulgeti brutal
capusa, deoarece astfel nu veti face nimic altceva decat sa rupeti piesele bucale ale capusei si acestea ramanand in piele, cresc sansele de aparitie a unei
infectii. In cazul in care capusa nu se detaseaza imediat, continuati sa trageti cu o forta constanta. S-ar putea sa va ia in jur de 1-2 minute de tractiune
constanta si moderata pentru a reusi sa detasati capusa.
Dupa extragerea capusei, dezinfectati temeinic zona muscaturii si spalati-va mainile cu apa si sapun. Remediile „babesti”, cum ar fi aplicarea vaselinei sau a
grasimii sau aplicarea unui chibrit incins pe portiunea din spate a capusei nu-si gasesc eficienta si nu sunt recomandate. Dimpotriva, aceste practici sau tehnici,
numiti-le cum doriti, nu fac nimic altceva decat sa determine capusa sa saliveze si, in consecinta, de fapt, sa creasca sansele de transmitere a bolilor.
„Remediile „babesti” determina capusa sa saliveze si, in consecinta, pot realmente creste sansele de transmitere a bolilor.”
Dupa extragerea capusei, poate nu ar fi o idee rea s-o pastrati in alcool pentru frectii pentru identificare. Aveti in vedere sa etichetati recipientul si sa
consemnati informatii despre momentul si locul (regiunea corporala – de exemplu, ceafa, ureche, fata interna a coapsei, pleoapa, etc.) in care s-a produs muscatura
de capusa. Aceste notite va vor ajuta sa va amintiti detalii ale incidentului, mai ales in cazul in care o iritatie sau eruptie sau alte simptome asociate bolii
Lyme apar mai tarziu. Aceste informatii, de asemenea, se vor dovedi utile pentru un medic veterinar sau un medic uman in a diagnostica o stare de boala.