Ne traim vietile inconjurati de diferite otravuri si substante toxice, care au potentialul de a provoca imbolnaviri la animalele noastre de companie. Starea toxica

este o problema frecvent intalnita la caini si pisici datorita firii lor curioase, alimentatiei lor neselective si administrarii deliberate a unui proprietar bine

intentionat sau de ce sa nu o spunem si pe-aia dreapta, a unui rauvoitor.

Termenii de otrava sau toxina sunt frecvent utilizati in mod alternativ, desi au sensuri usor diferite. O substanta toxica este considerata orice substanta care

cauzeaza o functionalitate anormala a organismului. Aceasta poate fi reprezentata si de supradozele de medicamente, precum si de substantele otravitoare. O otrava

este o substanta care are drept rezultat o functionalitate anormala a organismului, dar in acelasi timp nu este niciodata utilizata in scop medical.

Gradul de afectare al organismului este determinat de cantitatea de otrava ingerata si de timpul de expunere al organismului la toxic inainte de initierea

tratamentului. Daca terapia este initiata imediat, multe dintre toxice nu mai produc prejudicii majore in organismul pacientilor afectati. Altele, dimpotriva,

indiferent de cat de repede este instituita terapia, sunt fatale sau determina leziuni permanente, ireversibile.

Efectele (urmarile) unei substante otravitoare nu sunt intotdeauna imediate. Unele otravuri nu produc alterarea starii de sanatate a animalutului decat la o

perioada variabila de timp exprimata in zile, saptamani sau chiar ani dupa ingestie, dar cele mai comune otravuri, de regula, determina aparitia semnelor de boala

in circa 3-4 zile de la expunere. Prin urmare, daca sesizati ca animalutul vostru ingera o potentiala substanta toxica, nu va amagiti cu gandul ca el nu va pati

nimic numai pentru ca nu prezinta semne de boala imediate. Ingestia oricarui toxic trebuie sa fie un motiv de ingrijorare, astfel ca incidentul va trebui sa fie

anuntat cu promptitudine medicului vostru veterinar.

Daca nu sunteti martorii expunerii sau ingestiei unei substante otravitoare, intoxicatia poate fi dificil de diagnosticat. Semnele care ar trebui sa va ingrijoreze

variaza in functie de tipul de otrava si de expunere. Unele otravuri sunt inhalate si numai cateva sunt absorbite pe la nivelul pielii si al mucoaselor, dar

majoritatea sunt ingerate.

Ce Ar Trebui Sa Urmariti

– Apatie, letargie sau adinamie
– Varsaturi
– Lipsa poftei de mancare
– Mers vaccilant/incoordonat sau nesigur
– Respiratie dificila
– Convulsii/spasme

Diagnosticul

Diagnosticarea intoxicatiilor/otravirilor poate fi dificila, daca nu ati fost martoriia. stare toxica pisici pisica otravire tratament medicament otravuri otrava

diagnostic vets 4 all pets sector 3 veterinar cabinet clinica expunerii sau ingestiei toxicului sau otravii. Uneori, animalutele de companie sunt tratate pe baza

unei suspiciuni puternice de intoxicatie si nu a unui diagnostic confirmat. Avand in vedere diversitatea otravurilor, testele specifice pentru diagnosticarea

exacta a toxicului nu sunt adesea disponibile. Un nivel ridicat al suspiciunii unei intoxicatii specifice poate fi singurul mod de a stabili cel mai bun tratament.

Daca suspicionati o intoxicatie, duceti-i medicului vostru veterinar probe de urina si fecale prelevate recente, precum si din continutul stomacal, daca animalutul

vostru vomita. In cateva cazuri, probele pot fi trimise catre un laborator pentru confirmarea toxicului. Aceasta confirmare va fi facuta, de regula, la cateva

zile, asa ca tratamentul pentru otrava suspectata este, de obicei, deja initiat atunci cand diagnosticul este confirmat. Din acest motiv, multe persoane aleg sa nu

mai urmeze metodele de testare costisitoare pentru a descoperi toxicul exact.

Diagnosticul poate fi facut pornind de la urmatoarele:

– Dovada (martor ocular). Diagnosticarea unei intoxicatii este cea mai facila atunci cand ingestia sau expunerea este observata. Uneori, veti gasi dovada –

recipientele medicamentelor, sticlele, pachetele, resturile de toxice – in casa sau curte. Fara sa fiti martorii expunerii, diagnosticul este dificil de stabilit.

– Testele de diagnostic. Unele otravuri, cum ar fi antigelul, prezinta teste disponibile pentru confirmarea prezentei lor in sange. Multe dintre toxice, din

pacate, nu dispun de aceste tipuri de teste rapide de confirmare.

– Examinarea clinica (consultul). Uneori, un toxic specific poate fi evidentiat sau suspectat pe baza descoperirilor oferite de examinarea clinica sau a

comportamentului animalutului.

– Testele uzuale de sange si de urina. Unele toxice sunt confirmate sau suspicionate pe baza testarilor uzuale de sange si de urina. Unele otravuri sunt

recunoscute pentru producerea prejudiciilor renale si/sau hepatice grave, precum si pentru modificarile electrolitilor sau ale elementelor minerale. Daca aceste

modificari sunt descoperite la testarile sangelui sau ale urinei, intoxicatia poate fi suspectata.

– Antidoturile. O alta metoda este aceea de a administra un antidot si de a vedea cum raspunde animalutul la acesta. Aceasta metoda este eficienta numai daca

exista o suspiciune puternica ca intoxicatia s-ar datora unui toxic anume si daca exista un antidot disponibil pentru acel toxic si bineinteles, daca acest antidot

este administrat cat mai devreme cu putinta. Daca animalutul raspunde la antidot si starea sa generala se imbunatateste, intoxicatia poate fi confirmata. Un

exemplu ar fi intoxicatia cu raticide anticoagulante. Daca animalul prezinta semne de sangerare si coagulare slaba a sangelui, vitamina K poate fi administrata.

Daca starea animalutului se imbunatateste, diagnosticul probabil va fi expunerea la raticide.

Din pacate, confirmarea definitiva a starii toxice nu este intotdeauna posibila.

Tratamentul

Toate starile toxice ar trebui considerate urgente asa ca, nu pierdeti timp valoros si contactati-va imediat medicul veterinar. Conduita obisnuita in cadrul

tratamentului general al intoxicatiilor este redat aici. Unele otravuri au antidoturi specifice sau necesita unele tratamente suplimentare.

Diminuarea Absorbtiei Suplimentare

Inlaturand o cantitate cat mai mare de otrava cu putinta, absorbtia ulterioara poate fi redusa. In cazul expunerilor localizate, clatiti sau imbaiati animalutului

cu apa calduta si cu un detergent delicat de vase sau cu samponul obisnuit de toaletaj. Inducerea vomei sau lavajul gastric („spalatura gastrica”) pot fi utilizate

daca otrava a fost ingerata in maia. stare toxica pisici pisica otravire tratament medicament otravuri otrava diagnostic vets 4 all pets sector 3 veterinar cabinet

clinica putin de 2 ore inainte de consult. Inducerea vomei se va incerca numai la animalele constiente si alerte si numai daca v-a fost recomandata de catre un

medic veterinar. Ea nu este recomandata acelor animale care au ingerat produse pe baza de petrol sau substante corozive sau daca animalul a vomat deja. Clismele

pot fi, de asemenea, facute pentru a elimina o otrava care poate fi gasita in fecale.

Intarzierea Absorbtiei

Metoda cel mai des utilizata pentru a intarzia absorbtia unei substante toxice este aceea de a administra carbunele medicinal activat. Acesta actioneaza prin

legarea toxinei si prevenirea absorbtiei ulterioare. Toxina poate apoi trece fara niciun pericol pe la nivelul tractului gastrointestinal si va fi eliminata in

fecale. Purgativele si clismele sunt utilizate pentru a accelera tranzitul carbunelui si al otravii prin intestine.

Accelerarea Eliminarii

Fluidele administrate intravenos sunt in mod frecvent utilizate pentru a accelera tranzitul toxicului prin organism. In anumite situatii, medicamente de tipul

manitolul sau furosemidul pot fi utilizate pentru a accelera excretia/eliminarea, prin stimularea rinichilor sa filtreze si sa „curete” mai rapid sangele

pacientului intoxicat si consecutiv, va fi produsa o cantitate mai mare de urina in care se va regasi toxicul sau produsii de descompunere ai acestuia.

Reducerea Efectelor Toxice In Timp

Exista antidoturi disponibile pentru anumite otravuri. Din nefericire, antidoturile sunt, de regula, eficiente numai la inceputul tratamentului. Daca

diagnosticarea si tratamentul sunt intarziate, antidotul ar putea sa nu mai fie eficient. De asemenea, unele antidoturi sunt destul de costisitoare sau este

posibil sa nu fie disponibile in regiunea in care locuiti sau medicul vostru veterinar sa nu dispuna de acestea.

Unele otravuri sau toxice care beneficiaza de antidoturi sunt:

– Etilenglicolul (antigelul)
– Acetaminofenul (paracetamolul)
– Organofosforicele
– Permetrinele
– Plumbul
– Raticidele anticoagulante
– Metaldehida
– Veninul de sarpe
– Zincul
– Arsenul

Terapia de Sustinere

Chiar daca exista un antidot eficient disponibil, in majoritatea cazurilor, terapia de sustinere se dovedeste necesara si esentiala. In cazul in care substanta

toxica a inceput deja sa afecteze sistemele organismului, spitalizarea cu administrarea intravenoasa a fluidelor este recomandata. Pe baza simptomelor si a otravii

ingerate, ingrijirea de sustinere poate include si alte manopere suplimentare:

– Suport termic
– Oxigenoterapie
– Medicatie antidureroasa
– Medicatie antiemetica (impotriva gretii)c. stare toxica pisici pisica otravire tratament medicament otravuri otrava diagnostic vets 4 all pets sector 3 veterinar

cabinet clinica
– Medicatie pentru varsaturi, diaree si ulcere gastrice
– Transfuzii de sange sau plasma
– Sedative
– Conditii speciale de ingrijire/cazare (intuneric, lipsa zgomotelor, etc.)

In ciuda tuturor optiunilor de tratament si a eforturilor medicului veterinar, unii pacienti intoxicati nu raspund la terapie, astfel ca exista posibilitatea ca

acestia sa nu supravietuiasca.

Ingrijirea La Domiciliu Si Preventia

In cazul majoritatii intoxicatiilor, nu aveti prea multe lucruri de facut la domiciliu pentru a va ajuta companionul. Solicitati asistenta medicului vostru

veterinar daca suspicionati ca animalutul vostru a fost otravit!!!!Pentru unele otravuri ingerate, medicul vostru veterinar va poate recomanda sa-i induceti voma

animalutului vostru inainte de a-l aduce la clinica pentru examinare si tratament. Inducerea vomei pentru evacuarea unei substante toxice nu va fi efectuata

NICIODATA, exceptie facand situatii in care acest lucru v-a fost recomandat de catre un medic veterinar.

In cazul expunerilor localizate externe (de la nivelul pielii), clatirea cu apa calduta si cu un detergent delicat de vase poate reduce absorbtia ulterioara a

toxicului, inainte ca animalutul sa fie consultat si tratat de catre un medic veterinar.

Cea mai buna ingrijire la domiciliu este preventia. Pastrati toate potentialele otravuri depozitate in conditii de siguranta si departe de animalutele de companie.

Nu-i permiteti animalutului vostru sa hoinareasca nesupravegheat. Cel mai bun lucru este sa va mentineti pisica in casa pentru a preveni expunerea la substante

toxice.